IRIS-rock-ul muzica

Grupul s-a format in 1977,   ca trio, in formula Nutu Olteanu, Emil Lechinteanu, Nelu Dumitrescu. De-a lungul timpului, formatia a fost urmarita permanent de "valul schimbarilor"… de componenta.  Au cantat la IRIS muzicieni extrem de valorosi, precum Lucian Chivu (voce), Sorin Chifiriuc (bass/chitara solo), Marti Popescu (bass), Anton Hasias (bass), Adrian Ilie (chitara solo), Nikki Dinescu (baterie), Florin Ochescu (chitara solo). In acesti 22 de ani, grupul IRIS a imprimat 8 albume, "IRIS 2000" fiind cel de-al 9-lea. IRIS a evoluat, pana acum, in fata a 8 milioane de oameni in 4500 de concerte. "Intr-o lume in care scara valorilor a fost rasturnata, intr-o lume in care mari personalitati ale culturii romane au murit pe furis ca nu cumva sa deranjeze prea tare vacarmul si mizeria zilei, intr-o lume cel mai adesea urata si insensibila la tot ceea ce inseamna frumos, pe scurt, in lumea in care traim mai apar si intamplari, evenimente extraordinare care entuziasmeaza unanim presa, opinia publica. Cristi Minculescu, poate cel mai bun solist rock al romanilor din toate timpurile, si ceilalti baieti au stiut sa ramana o echipa. La concertele IRIS, de acum inainte merg bunicii, copiii lor, astazi parinti avand pe dupa umeri nepotii bunicilor, ultimii fani ai unei legende pe care am dori-o fara sfarsit.

Cristi Minculescu este nascut pe 09.01.1959 (Capricorn) la Bucuresti. Este casatorit cu Rodica, si are doi copii, gemenii Madalina si Florin. Primul concert cu IRIS l-a avut pe 5 februarie 1980 si a renuntat la facultate ca sa poata canta cu IRIS. Printre pasiunile sale se numara istoria si Universitatea Craiova.

I-ar fi placut sa fie istoric sau artist de performanta, asta daca nu ar canta cu IRIS. Cea mai mare dorinta a lui este sa serbeze 50 de ani alaturi de trupa "IRIS". BORO este nascut pe 21.01.1963 (Varsaror) in Bucuresti. Este necasatorit si ii place foarte mult ciclismul (a fost sportiv de performanta) si automobilismul.A invatat sa cante la bass in spital si a fost coleg cu Minculescu la Voltaj. In noiembrie 1984 a ajuns la IRIS. VALTER e nascut pe 2.11.1964 (Scorpion) la Bucuresti si este casatorit cu Camelia. Printre sporturile sale preferate se numara patinajul si inotul. Canta la chitara din clasa a II-a, a mai cantat si cu grupul Strop, in 1983. A venit la IRIS in 1986. NELU e nascut pe 5.11.1954 (Scorpion) la Bucuresti. Este casatorit cu Georgeta si are un fiu, Lucian Cristian.Este membru fondator al grupului "IRIS", care a aparut in anul 1976. A evoluat in perioada 1980 - 1981 la "Rosu si Negru". A pus prima oara mana pe tobe la 16 ani si a inceput sa canta cu IRIS cand a venit din armata. Este singurul ramas din prima componenta IRIS.

  

IRIS este cel mai iubit grup de muzica rock, din Romania, o legenda vie a muzicii romanesti, care, in cei 25 de ani de cariera muzicala, si-a pastrat fidel publicul, cucerind pe parcursul timpului noi si noi fani.

Cronica de Concert si Poze de la Iris 30 de Ani

In 1992, la concertul IRIS - 15 ANI, Sala Polivalenta s-a dovedit a fi neincapatoare pentru cei peste 8 000 de fani ce au tinut sa participe la sarbatoarea idolilor lor, dovedindu-se cel mai impunator eveniment muzical, de pana atunci, din Romania. 

Popularitatea grupului in anii ’90 a crescut prin concretizarea altor evenimente, amplificand mereu aureola legendara a ceea ce reprezinta IRIS pentru muzica romaneasca in constiinta atator generatii. 

Ursus Music Live a reprezentat, la Sala Polivalenta, pe data de 13 Decembrie 1996, o alta dimensiune cucerita de catre membrii grupului IRIS: un concert live, unde prin conceptia show-ului, luminilor, sunetului si al efectelor speciale, grupul a deschis o noua era in cariera sa. ‘Luna Plina’ a insemnat, indeosebi, cucerirea unei noi generatii, demonstrand astfel ca publicul tinta al grupului ramane publicul tanar si foarte tanar, membrii grupului considerandu-se la fel. 

Insa fenomenul IRIS nu s-a oprit aici, ci a continuat sa evolueze exponential, prezentand pe data de 17 octombrie 1997 o noua si placuta surpriza: ‘Coca-Cola IRIS 20 de Ani’ - aniversarea a 20 de ani de cariera muzicala, serbata printr-un eveniment muzical de exceptie, la Sala Polivalenta, din Bucuresti, concretizat intr-un album ‘live’ cu titlu omonim… ‘Floare de IRIS: ‘Va veti aminti , ca a fost odata… IRIS’. 

Odata cu prezenta in deschiderea evenimentului ‘Whitesnake - David Coverdale’, prezentat la Sala Palatului, pe 20 Noiembrie 1997, IRIS si-a demonstrat, inca o data, valoarea geniului sau muzical, pregatind un nou album al grupului. 

Anul 1998 marcheaza aparitia albumului ‘Mirage’. 
‘(…) Avem de-a face cu 47 de minute de muzica-muzica, pe cinstite, parca dedicata mai curand celor apropiati. Nu am identificat nici un slagar din cele cum am fost cam prost obisnuiti in ultima vreme - adica ceva divertisment, ceva mistocareala, niscaiva neam prost - dar fiecare fan al IRIS -ului va gasi cate o piesa care sa-l doara. Negustori de apa vie, ce vrei… (Sorin Chifiriuc) 

In anul 1999 a fost publicat albumul ‘IRIS 2000’, precedat de primul maxi-single al grupului - ‘Casino’, album ce a simbolizat continuitatea legendei IRIS in noul mileniu. 

Confirmarea continuitatii succesului formatiei nu a intarziat sa apara; ‘IRIS -ATHENAEUM’, publicat in anul 2000, a insemnat un proiect muzical inedit, pentru piata din Romania, si un mare succes de casa. Materialul muzical a fost inregistrat intr-un spectacol fastuos, la Sala Palatului, din Bucuresti, alaturi de Symphonic Light Orchestra si invitati de prestigiu, din sfere muzicale diferite de cea abordata de catre IRIS: Felicia Filip, Ionut Stefanescu, Adrian Pintea, Ovidiu Lipan ‘Tandarica’, etc. 

Terenul pentru ‘Athenaeum’ a fost pregatit de maxi-single-ul ‘De vei pleca’, realizat alaturi de soprana de prestigiu mondial, Felicia Filip. 

Anul 2001 este cel al unei noi premiere romanesti purtand marca IRIS – DVD-ul ‘DIGITAL ATHENAEUM’, cuprinzand filmul concertului inregistrat in data de 27 octombrie 2000, la Sala Palatului, din Bucuresti, precum si imagini rare (backstage, interviuri, montaje din concerte, etc.), atat cu membrii actualei componente IRIS, dar si cu cei ce au facut parte din formatie, de-a lungul timpului. 

Vineri, 27 septembrie, 2002, pe Aeroportul Baneasa a avut loc concertul aniversar ‘IRIS - 25 de ani’. Invitatul de onoare al spectacolului a fost celebrul grup britanic URIAH HEEP. 

Cu ocazia acestui concert a fost lansat noul album IRIS, album intitulat ‘Matase alba’ si care cuprinde 14 cantece, intre care ‘Da, da, eu stiu!’ - primul single extras de pe album, doua versiuni noi ale celebrelor piese IRIS ‘Lumina zilei’ si ‘Corabia cu panze’ si, mai ales, propria versiune a unei piese apartinand istoriei muzicii rock – ‘Lady in Black’ (‘Doamna in negru’), din repertoriul URIAH HEEP. 

De altfel, ‘Lady in Black’ beneficiaza de aportul interpretativ a doi dintre membrii formatiei britanice – Mick Box (chitara) si Bernie Shaw (vocal), care au inregistrat, alaturi de IRIS, in Bucuresti, la inceputul lunii august. Tot atunci au avut loc si filmarile pentru video clip-ul acestui cantec, cu prezenta muzicienilor britanici. 

Prin distributia sa, ‘IRIS – 25 de ani’ a fost un spectacol cu doua capete de afis, unitar din punct de vedere stilistic, cu o puternica incarcatura artistica si emotionala, la care, daca adaugam si anvergura elementelor sale de productie (scena, sonorizare, lumini, proiectii video, pirotehnie, scenografie, etc.), obtinem imaginea unuia dintre evenimentele muzicale, de marca, realizate in Romania ultimului deceniu si nu numai. 

Anul 2003 este cel al unei noi premiere discografice, pentru un artist din Romania – cvadruplul album ‘IRIS 4MOTION’, un proiect inedit si ambitios, alcatuit din 4 albume solo, ale fiecarui membru al trupei, proiect in care au fost implicati si artisti invitati si care a demonstrat, inca o data, ca IRIS are resurse serioase de inspiratie si o mare deschidere catre nou si deosebit. 

2005 marcheaza aparitia celui de-al 14-lea album al grupului – IRIS MAXIMA, un omagiu adus de catre formatie suporterilor sai, o analogie intre lumea sportului si cea a muzicii, intre viata de sportiv si cea de artist, sintetizata in 13 cantece noi. 
 
Este imperios necesar a se mentiona faptul ca IRIS detine un portofoliu muzical bogat, un palmares discografic incluzand 14 albume, 3 maxi-single-uri si un DVD/VHS, peste 5.000 de concerte sustinute in diverse turnee, in aproape toate orasele tarii, in fata a peste 8,5 milioane de spectatori. 

Stil: hard rock/heavy metal 

         

Componenta: 

Valter Popa - chitara

Ion "Nelu" Dumitrescu - tobe

Doru "Boro" Borobeica - bas

Cristi Minculescu - voce

Relu Marin - clape 

www.rockmania.net/iris/main.php

Metallica revine...

Am tot ascultat o gramada de sample-uri de pe viitorul album Metallica, Death Magnetic, precum si cele doua piese Cyanide si The Day That Never Comes, alaturi de alte cateva piese cantate de trupa live prin diverse concerte anul acesta, piese ce vor vedea lumina zilei pe 12 septembrie.

Ce pot spune despre Death Magnetic? Pe scurt: Metallica a redevenit Metallica. Destul de greu dar se pare ca metoda folosita a fost propice. Din ce am aflat, trupa si-a intrebat producatorul cum pot compune din nou ca acum 20 de ani cand erau tineri, beau mult alcool si le statea gandul doar la femei si concerte live indiferent de locatie. 

Solutia a fost simpla: au trait exact ca acum 20 de ani, au cantat in vreo cateva cluburi neanuntati, neoficial si doar pentru cunoscatori sau cunoscuti. S-au simtit iar tineri, au simtit iarasi mirosul de club underground, au aflat cum e sa-ti cablezi singur instrumentele si sa canti pe o instalatie de sunet precara. Metallica si-au retrait tineretile.

Ei bine, pe Death Magnetic se simte din plin acest Unnamed Feeling ca sa-i citez chiar pe ei. Sincer nu cred ca albumul se va ridica la valoarea Master of Puppets sau Ride The Lightning, pentru ca pur si simplu nu ai cum in secolul 21 sa canti ca acum 20 de ani decat daca esti nebun de legat si iti minti propriile ganduri si sentimente. 

O trupa care canta DOAR pentru fani si care foloseste aceiasi reteta de succes tot timpul, se cheama o trupacomerciala. Metallica nu fac asta. Au fost foarte sinceri cu fanii lor si le-au spus ca au dat ce-au putut mai bun din ei pentru a naste acest nou album. Se simte foarte clar din ce am ascultat pana acum ca trupa nu a scos Death Magnetic la presiunile fanilor, nu pentru a-si spala imaginea intinata zic unii dupa Saint Anger (un album destul de bun din punctul meu de vedere), nu pentru a demonstra ceva, ci pentru ca AU VRUT si AU SIMTIT ca este nevoie de Death Magnetic !

Muzical vorbind, Metallica au reintrodus solurile lui Kirk, au dat importanta cuvenita basului atat de controversat dupa moartea lui Burton, au scos ca de obicei vocea lui James in fata cu al sau accent inconfundabil, si au acordat tobelor rolul principal alaturi de aceasta. Se simte destul de clar influenta The Black Album din 1991 mai ales pe The Day That Never Comes, adica acea combinatie de aur dintre melodicitate si thrash demential, elixir ce i-a si adus in prim-planul scenei metalului acum mai bine de 15 ani. 

Nu ramane decat sa asteptam pana pe 12 septembrie si sa vedem si mai ales sa ascultam ce ne va oferiDeath Magnetic. Pana atunci, il puteti precomanda de pe METALHEAD de aici:www.METALHEAD.ro/METALLICA. 

Pink Floyd...cate ceva

 Pink Floyd S-a format in 1964, insa pana la numele consacrat al trupei, componenta timpurie s-a reunit sub nume ca Sigma 6, T-Set, Megadeaths, The Screaming Abdabs, The Architectural Abdabs, si The Abdabs.    Ulterior s-a numit The Pink Floyd Sound, si apoi, mai simplu, The Pink Floyd; provenienta numelui era constituita de catre 2 cantareti de blues - Pink Anderson si Floyd Council. Articolul hotarat “the” a fost taiat din nume la vremea cand a fost lansat albumul de debut.    Initial, Pink Floyd era formata de catre Bob Klose (lead guitar), Syd Barrett (voce, chitara ritmica), Richard Wright (clape, voce), Roger Waters (bass, voce) si Nick Mason (tobe). Erau orientati pe rhythm and blues; pe masura ce Barrett a inceput sa compuna piese influentate de muzica “surf”, rock psihedelic, ciudateniile, umorul si literatura britanica, Klose (preocupat mai mult de jazz) paraseste formatia lasand in urma sa un grup mai stabil, sub forma unui cvartet. Grupul formeaza Blackhill Enterprise, impreuna cu managerii lor - Peter Jenner si Andrew King. , un parteneriat de afaceri format din 6 oameni. Lansat in 1967, albumul de debut “The Piper at the Gates of Dawn” este considerat un exemplu important al muzicii psihedelice din Anglia. De la piesa avangardista ‘Interstellar Overdrive’ la piese bizare ca “Scarecrow”, un cantec melancolic inspirat de Fenlands, regiunea rurala din jurul orasului natal al lui Barrett) piesele albumului denota un amestec muzical eclectic.

Pink Floyd S-a format in 1964, insa pana la numele consacrat al trupei, componenta timpurie s-a reunit sub nume ca Sigma 6, T-Set, Megadeaths, The Screaming Abdabs, The Architectural Abdabs, si The Abdabs.    Ulterior s-a numit The Pink Floyd Sound, si apoi, mai simplu, The Pink Floyd; provenienta numelui era constituita de catre 2 cantareti de blues - Pink Anderson si Floyd Council. Articolul hotarat “the” a fost taiat din nume la vremea cand a fost lansat albumul de debut.    Initial, Pink Floyd era formata de catre Bob Klose (lead guitar), Syd Barrett (voce, chitara ritmica), Richard Wright (clape, voce), Roger Waters (bass, voce) si Nick Mason (tobe). Erau orientati pe rhythm and blues; pe masura ce Barrett a inceput sa compuna piese influentate de muzica “surf”, rock psihedelic, ciudateniile, umorul si literatura britanica, Klose (preocupat mai mult de jazz) paraseste formatia lasand in urma sa un grup mai stabil, sub forma unui cvartet. Grupul formeaza Blackhill Enterprise, impreuna cu managerii lor - Peter Jenner si Andrew King. , un parteneriat de afaceri format din 6 oameni. Lansat in 1967, albumul de debut “The Piper at the Gates of Dawn” este considerat un exemplu important al muzicii psihedelice din Anglia. De la piesa avangardista ‘Interstellar Overdrive’ la piese bizare ca “Scarecrow”, un cantec melancolic inspirat de Fenlands, regiunea rurala din jurul orasului natal al lui Barrett) piesele albumului denota un amestec muzical eclectic. 

 In 1968, chitaristul David Gilmour se alatura trupei pentru a indeplini indatoririle de chitarist si solist ale lui Barrett, a carui stare mentala se deteriora tot mai mult, cu toate acestea era intentionat ca Barrett sa ramana figura definitorie, cat si compozitorul trupei. Insa acesta a devenit tot mai instabil, cu un comportament tot mai putin previzibil, si consum constat de LSD, uneori el privind in gol in timpul concertelor,in vreme ce restul trupei isi continuau reprezentatia. Spectacolele LIVE deveneau tot mai subrede, pana cand ceilalti membri ai trupei au renuntat pur si simplu la a se prezenta pe scena cu Barrett. Odata ce plecarea lui Barrett a fost formalizata, Jenner si King au decis sa ramana cu acesta, iar parteneriatul Blackhill era astfel dizolvat. In timp ce pentru primul album Barrett compusese mai tot albumul de debut, pentr al 2-lea, intitulat “A Saucerful of of Secrets”(lansat in 1968) el nu contribuise decat cu piesa “Jugband Blues”. Dupa soundtrack-ul “More”, a urmat dublul album Ummagumma (inregistrat partial la Mothers Rock Club,in Birmingham, si restul in Manchester in anul 1969) - un amestec de inregistrari live si experimente in studio ale membrilor formatiei, neincluse pe alte discuri. Fiecare a inregistrat cate o jumatate de fata de disc vinil ca si proiect solo (sotia lui Mason are o scurta aparitie, necreditata, ca flautista).Albumul Atom Heart Mother, 1970, numarul 1 in topurile UK, este descris de Gilmour ca fiind sunetul unei trupe care “gafeaza in intuneric”. Piesa care da titlul albumul datoreaza mult orchestrei dirijate de Ron Geesin.

Soundul trupei este considerabil mai concentrat pe albumul Meddle (1971), cu epopeea de 23 de minute intitulata Echoes (in aceasta piesa Pink Floyd foloseste pt prima oara sintetizatorul VCS3 creat de Zinovieff). Acest album mai include piesa atmosferica “One Of These Days”(o piesa clasica de concert, cu un singur vers deformat ca sonoritate, ‘recitat’ de catre Nick Mason: “One of these days, I’m going to cut you into little pieces”(Intr-una din zilele astea, te voi taia in bucatele), aceasta fiind singura sa incercare solistica); de asemenea mai este inclusa o piesa in stil pop-jazz:”San Tropez”. Tendinta lor de experimentare este redata de data aceasta de piesa “Seamus” (anterior, “Mademoiselle Nobs”), o piesa blues pur in compania vocalizelor unui ogar rusesc. Un alt album, mai putin cunoscut, “Obscured By Clouds” este lansat in 1972, si figureaza ca soundtrack al filmului “La Vallee”. Acesta este primul album al trupei care intra in Topul 50 American, categ. Albume.    In anul 1973, lanseaza albumul “Dark Side of the Moon” care inregistreaza un succes urias, si in ciuda faptului ca grupul nu a fost orientat niciodata spre hit-single-uri, piesa “Money” urca pana in Top20 US, dar si mai important, albumul s-a mentinut in top100, sectiunea albume, pentru mai bine de un deceniu, doborand multe recorduri in calea sa, si devenind astfel unul dintre cele mai bine vandute albume din toate timpurile. Dark Side of the Moon este un album conceptual, abordand teme ca nebunia, nevroza si celebritatea. Multumita noului echipament de inregistrare cu 16-track de la Abbey Road Studios, si a cantitatii imense de timp investita de inginerul de sunet Alan Parsons, albumul a impus noi standarde a fidelitatii sunetului.    Dark Side of the Moon si urmatoarele trei albume (Wish You Were Here, Animals and The Wall) sunt considerate de catre fani ca marcand apogeul carierei formatiei Pink Floyd. Primul dintre acestea, “Wish You Were Here”, lansat in 1975, este un album tematic dedicat fostului membru, Syd Barrett. Pe langa piesa “Wish You Were Here” ( ce a devenit o piesa clasica),albumul include o lucrare, foarte bine primita de critici, formata din 9 parti, predominant instrumentala - “Shine On You Crazy Diamond” - un tribut adus lui Barrett; versurile acestei lucrari abordeaza intr-un mod destul de evident urmarile caderii psihice ale lui Barret. Albumul mai include si piesele “Welcome to the Machine” si “Have a Cigar”.

Prin 1977, dupa lansarea albumului Animals, cariera muzicala a trupei avea parte de tot mai multe critici, in vreme pe scena muzicala rock isi facea aparitia un nou stil - punk. Criticii afirmau ca muzica lor era prea flasca si prea pretentioasa, pierzandu-si din forma simplista a rock and roll-ului. Albumul ANIMALS continea piese destul de lungi legate tematic de “Ferma animalelor”, de George Orwell, folosind porci, dog si oi ca metafore pentru membrii societatii contemporane. Animals a fost orientat mai mult spre chitara fata de celelalte albume lansate, si a marcat inceputul tensiunilor dintre Waters si Wright.    Opera rock a anului 1979, intitulata THE WALL, conceputa in principal de catre Waters, a adus trupei Pink Floyd noi valuri de critici pozitive, precum si un alt hit-single - “Another Brick in the Wall”, care critica vehement invatamantul britanic. Albumul contine si piesa “Comfortably Numb”, care, desi nu a fost lansata niciodata ca single, a devenit o piatra de temelie in listele de melodii ale posturilor de radio rock, iar astazi este una dintre cele mai cunoscute piese ale formatiei.Albumul a adus mari cheltuieli si chiar pierderi pentru trupa in turneul ce a urmat, in cele din urma, insa vanzarile albumului i-au scos din impas pe membrii formatiei. In aceasta vreme, Waters si-a marit tot mai mult contributia artistica, asumandu-si rolul de lider al trupei, si a intrat adesea in conflict cu ceilalti membri, acestea sfarsind prin “concedierea” lui Wright. Acesta s-a intors in trupa, platindu-i-se o anume suma pentru a participa la concertele din turneul pentru The Wall.

 Ironic, el este singurul membru ca a castigat de pe urma spectacolelor, ceilalti fiind nevoiti sa acopere costurile excesive. Albumul a fost co-produs de catre Bob Ezrin, un prieten al lui Waters impreuna cu care a scris versurile pentru piesa “The Trial”. Colaborarea a fost intrerupta de catre Waters, Ezrin fiind dat afara din tabara Floyd dupa ce acesta a acordat unui jurnalist (care ii era ruda), in mod nechibzuit, detalii despre albumul The Wall.Albumul este unul dintre cele mai bine vandute alaturi de Dark Side Of The Moon. A fost facut si un film, in 1982, sub regia lui Alan Parker sub “supravegherea” lui Waters; filmul a inclus animatii frapante create de un cunoscut desenator britanic, Gerald Scarfe. Realizarea filmului a dus la o si mai mare deteriorare a relatiei dintre Roger Waters si David Gilmour, pe masura ce Waters prelua total conducerea trupei.    In 1983, este lansat albumul THE FINAL CUT. Si mai sumbru decat THE WALL, acesta a reluat temele albumului anterior, abordand totusi si subiecte ale realitatii de atunci; este vorba aici de furia lui Waters fata de participarea britanica in razboiul Flaklands (”The Fletcher Memorial Home”) si teama sa si cinismul sau cu privire la razboiul nuclear (”Two Suns in the Sunset”). Absenta lui Wright a fost clar simtita, efectele si partiturile de claviaturi fiind mult reduse. Totusi, pentru clape, au fost adusi pt colaborare Michael Kamen si Andy Bown.    Desi lansat ca album Pink Floyd, acest proiect a fost dominat evident de Waters si a devenit un prototip pt lucrarile sale solo de mai tarziu. Se zvonea ca divergentele dintre Waters si Gilmour erau atat de puternice incat nu mai erau prezenti simultan in studioul din inregistrari. Nu a urmat nici un turneu, iar formatia era, in mod neoficial, destramata in anul 1983.Dupa THE FINAL CUT, membrii trupei au mers fiecare pe cai separate, lansand albume solo, pana in 1987, cand Gilmour si Mason au inceput reanimarea formatiei. A urmat, o disputa amara in instanta cu Roger Waters (care parasise oficial trupa in 1985), rezultatul acesteia dand lui Gilmour si Mason dreptul asupra folosirii numelui Pink Floyd (Waters castigand, drepturi asupra unor imagini definitorii Pink Floyd, incluzand aproape toata recuzita pentru concertul The Wall, precum si toate drepturile asupra albumului The Final Cut). Pink Floyd se intoarce in studio, gasindu-l pe David Gilmour colaborand cu producatorul Bob Ezrin. Richard Wright a revenit in timpul sesiunilor de inregistrare a albumului A MOMENTARY LAPSE OF REASON, initial ca muzician de sesiune, platit saptamanal, iar mai tarziu a fost reinvestit ca membru cu toate drepturile al formatiei pentru lansarea albumul THE DIVISION BELL, din 1994. Dupa acest album, trupa a plecat in turneu , promovat de legendarul organizator de concerte, canadianul Michael Cohl.

Toti membri Pink Floyd au lansat albume solo care au avut parte de mai mult sau mai putin succes comercial sau critic. Albumul lui Waters, AMUSED TO DEATH a fost unul dintre cele mai laudate astfel de albume, insa si acesta a primit atat recenzii pozitive cat si negative.    Pink Floyd este o trupa renumita pentru concertele lor pretentioase, in care efectele vizuale de ultima generatie combinate cu muzica lor au creat spectacole in care artistii ajungeau aproape pe un plan secundar. In anii de inceput, Pink Floyd era printre primele formatii care aveau in dotare echipament propriu pt efecte luminoase special pentru concerte, incluzand diapozitive, clipuri, imagini/modele/tipare psihedelice , toate proiectate pe un ecran circular, in principal. Mai tarziu, au fost adaugate noi efecte speciale, incluzand lasere, efecte pirotehnice, baloane uriase, Mr Screen (ecranul circular) si un remarcabil porc gonflabil ce plutea deasupra publicului in timp ce trupa canta piesa “Pigs”, in turneul pentru albumul Animals.    Pink Floyd a creat cel mai elaborat show al lor in turneul pentru THE WALL, in care un zid urias era construit intre muzicieni si publicul spectator, zid demolat prin explozie in finalul concertului. Acesta a fost recreat de Waters, intr-un show in care a avut ca invitati diversi artisti (printre care Bryan Adams, The Scorpions si Van Morrison). Spectacolul a fost tinut in 1990 chiar pe locul ruinelor zidului Berlinului.

 Trupa nu a lansat vreun material nou de studio de la THE DIVISION BELL, din 1994, si, desi formatia nu este destramata oficial, nu exista semne de vreun nou album. “Activitatea” Pink Floyd, in ceea ce priveste lansarile oficiale in ultima perioada, se rezuma la albumul live P-U-L-S-E, 1995, o versiune live a albumului THE WALL, compusa din inregistrari ale concertelor din 1980-1981, intitulat IS THERE ANYBODY OUT THERE? THE WALL LIVE 2000, un dublu-disc continand cele mai bune piese ale lor, numit ECHOES, in 2001; de asemenea, editia aniversara de 30 a albumul THE DARK SIDE OF THE MOON, in 2003, pe Super Audio Compact Disc (SACD), si relansarea THE FINAL CUT, cu piesa “When The Tigers Broke Free” adaugata, in 2004. Desi sunt raspandite zvonuri cu privire la intoarcerea in studio a celor 3 membri Floyd, nu exista stiri oficiale care sa sustina aceste zvonuri. Viitorul trupei este incert datorita faptului ca membrii s-au ocupat de proiecte pe cont propriu (Nick Mason a scris o carte despre trecutul sau in cadrul firnatiei, carte ce poarta numele “Inside Out” A Personal History of Pink Floyd) si datorita decesului managerului trupei, Steve O’Rourke, in Oct 2003.

David Gilmour a lansat in noiembrie 2002, un DVD ce contine un concert al sau, DVD intitulat David Gilmour In Concert, si contine fragmente preluate din spectacolele sustinute de acesta in perioada 22 iunie 2001 - 17 ianuarie 2002, la The Royal Festival Hall din Londra. Apar ca invitati Rick Wright si Bob Geldof (Pink din filmul The Wall).    In anul 2002, Q magazine desemneaza formatia Pink Floyd ca una dintre cele “50 de trupe de vazut inainte sa mori”.    In 2005, este anuntata semnarea unui contract pentru o versiune MUSICAL (ce urma sa fie jucat pe Broadway) a albumul THE WALL, continand muzica noua compusa de Waters. Versiunea Broadwaz va contine toate piesele scrise de Roger Waters, insa este inca necunoscut ceea ce se va intampla cu piesele scrise impreuna cu David Gilmour (Zoung Lust, Comfortablz Numb, Run Like Hell). Spectacolul este asteptat sa inceapa la mijlocului anului 2005.

Ludwig van Beethoven...a opta minune?

  

Familia compozitorului era originara din Brabant, Belgia, tatal fiind muzician la Curtea din Bonn. Dar in afara pasiunii pentru muzica avea si o alta, mult mai puternica : cea pentru bautura. Mama viitorului compozitor era o femeie blanda si retrasa, cunoscuta pentru bunatatea ei; incerca sa il suporte pe sotul indragostit mai curand de sticla decat de familie. Ludwig Beethoven a iubit-o enorm, chiar si la batranete considerand-o inca cel mai bun prieten pe care il avusese vreodata.

Familia Beethoven a avut sapte copii, dar doar cei trei baieti au supravietuit copilariei, Ludwig fiind cel mai in varsta. Inca din copilarie Beethoven si-a dovedit pasiunea pentru muzica, sub indrumarea tatalui sau, care la intoarcere de la carciuma sau de la Curte isi gasea intotdeauna timp si pentru baiatul lui. Fara indoiala ca era talentat, iar tatal deja visa cu ochii deschisi cum copilul sau devenea un al doilea Mozart, un copil minune care sa socheze intreaga lume civilizata.

Pe 26 martie 1778, la varsta de 8 ani, Ludwig a sustinut primul sau concert public, la Cologne. Pentru a profita de mitul Mozart, tatal anuntase publicul ca fiul sau are 6 ani. Acest nevinovat truc publicitar l-a facut pe Beethoven sa creada mereu ca este de fapt mai tanar. Cand, ajuns la anii maturitatii, a primit o copie a certificatului sau de botez, a crezut ca este al fratelui sau, Ludwig Maria, nascut cu doi ani inaintea sa, dar care murise timpuriu.

Dar talentul de profesor si muzician al lui Johann s-a dovedit repede prea limitat pentru micul Ludwig. Acesta avea nevoie de un profesor pe masura, un muzician renumit, primul dintre acestia fiind Gottlob Neefe, sub conducerea caruia micul Ludwig a capatat primele notiuni serioase de compozitie. Neefe a fost incantat de talentul micutului, asa ca s-a ocupat nu doar de educatia muzicala a acestuia, ci i-a tinut si cursuri de filosofie antica si moderna.

In 1782, la varsta de 12 ani, Beethoven a publicat prima sa compozitie : variatiuni pentru pian pe un mars de Ernst Christoph Dressler. In 1783 Neefe afirma intr-o publicatie muzicala ca elevul sau, continuand in acest ritm, va ajunge cu siguranta noul Mozart.

In luna iunie 1784, beneficiind de recomandarile din partea lui Neefe, Ludwig a fost angajat ca muzician la curtea lui Maximilian Franz, elector,  unde canta la orga. Proaspatul membru al curtii avea doar 14 ani. A fost o ocazie care i-a oferit sansa de a frecventa noi cercuri sociale, de a cunoaste alti muzicieni si potentiali protectori. Aici a cunoscut persoane care aveau sa-i ramana prieteni pentru tot restul vietii : familia Ries, familia von Breuning, Karlm Amenda, Franz Gerhard Wegeler.

In paralel cu noua sa slujba Ludwig s-a trezit pus in situatia de a-si indeplini treptat tatal, luand conducerea familiei. In primul rand s-a vazut nevoit sa asigure suportul financiar, deoarece Johann, mai tot timpul beat, incepuse sa-si neglijeze tot mai mult slujba de la curte. Tanarul Beethoven trebuia sa aiba grija de cei doi frati mai mici, o obligatie pe care a acceptat-o bucuros si pe care avea sa o respecte toata viata, chiar daca uneori intr-un mod excesiv.

Printul Maximilian Franz era pe deplin constient de talentul noului muzician, asa ca l-a trimis pe Beethoven la Viena, in 1787. Planul era ca Ludwig sa il intalneasca pe Mozart, alaturi de care ar fi putut invata enorm. Viena era, in definitiv, centrul cultural al intregului imperiu, locul in care se adunau doar cei mai buni. Nu se stie exact cum anume s-a desfasurat intalnirea dintre cei doi, desi unele surse afirma ca Mozart, dupa ce l-a vazut pe Beethoven "la lucru", ar fi declarat "Tineti-i minte numele, o sa tot auziti de el".

Dar Beethoven a trebuit sa se intoarca de urgenta la Bonn, dupa ce a primit o scrisoare : mama sa era pe moartea. Cea care avusese grija de el si ii fusese alaturi, avea sa treaca in nefiinta pe 17 iulie 1787. A fost o grea lovitura pentru Beethoven, care si-a revenit in timp. Cinci ani mai tarziu, in 1792, Beethoven s-a intors la Viena, cu o noua bursa pentru doi ani, oferita de Printul Elector. Nu avea sa se mai intoarca vreodata in orasul sau natal.

La Viena, tanarul muzician a luat lectii de la Haydn, apoi de la Albrechtsberger si Salieri. I-a impresionat pe toti prin virtuozitate si capacitatea de a improviza. In 1794 a compus opus 1, trei lucrari pentru pian.

Un an mai tarziu avea primul sau concert public din Viena, in cadrul unui recital la care fiecare muzician isi prezenta compozitiile proprii. A plecat apoi in turneu : Praga, Dresda, Leipzig si Berlin, la final Budapesta. Beethoven isi facuse numeroase cunostiinte, toate personalitatile lumii muzicale si aristocratice admirandu-l pe tanarul compozitor. Dar mai ales iubitorii muzicii il sustineau cu entuziasm si chiar cu o anumita doza de fanatism pe tanarul compozitor. Relatia dintre compozitor si admiratori nu a decurs fara incidente, Beethoven avand adesea mici incidente din cauza temperamentului. Dar nu uita niciodata sa isi ceara scuze, foarte sincer, dar si foarte protocolar. Talentul sau ii permitea insa sa fie mai impulsiv, oricine acceptandu-i micile iesiri ca un compromis necesar pentru a fi prieten cu Beethoven.

 

In 1800, Beethoven a organizat un nou concert la Viena, in care a prezentat si prima sa simfonie. Chiar daca astazi aceasta compozitie apare ca puternic influentata de Mozart si Haydn, in epoca melomanii au gasit simfonia stranie, prea extravaganta si chiar excentrica. Beethoven, desi un compozitor nou, aflat la inceput de drum, deja incepuse sa depaseasca limitele timpului sau.  Pe fondul acestui succes au venit si primele semne de neliniste.

Din 1801 Beethoven le-a marturisit colegilor ca auzul incepe sa-i slabeasca tot mai mult. Era o ironie amara, demna de teatrul absurd, ca un mare compozitor sa-si piarda auzul. Intr-un faimos text, scris in 1802, Beethoven afirma revoltat ca decat sa devina un muzician surd prefera sa nu mai traiasca. Dar pasiunea pentru muzica l-a facut sa continue. In definitiv, cat timp acest handicap mai putea fi tinut sub control, mai era timp pentru creatie. Beethoven nu s-a sinucis si nu a renuntat la muzica, dar a incercat sa foloseasca la maxim timpul pe care il mai avea, compunand mai multe sonate pentru pian, simfoniile cu numarul doi si trei si multe alte lucrari.

 A compus cu repeziciunea celui care nu mai are mult de trait, incercand sa foloseasca fiecare moment liber, neglijand somnul, mancarea, prietenii. Si intr-un fel, chiar asa se intampla, surzenia aducand pentru multi sfarsitul lui Beethoven. Sau cel putin asa isi doreau adversarii, iar cei care il iubeau se temeau.

Povestea care a stat in spatele celei de a treia simfonii, "Eroica", i-a pasionat pe admiratori, caci Beethoven o compusese in onoarea lui Bonaparte, pe care il vedea ca pe un eliberator. Dar, foarte repede, Beethoven a ajuns sa-l deteste pe Imparat si i-a eliminat numele din partitura. Chiar si asa, la premiera din 7 aprilie 1805, toti stiau despre cine este vorba. In paralel, Beethoven a terminat prima si singura sa opera, Leonore, pentru care a scris nu mai putin de patru uverturi diferite. La premiera din 20 noiembrie 1805 numele a fost insa schimbat in Fidelio, cu toata opozitia autorului. Publicul a fost restrans si neobisnuit : un grup de ofiteri francezi,  pentru ca Napoleon cucerise Viena pentru prima data. Avea sa o faca din nou in 1809.

In anii care au urmat, Beethoven a incercat sa compuna chiar mai mult, atunci luand nastere Pastorala, Uvertura Coriolan, Fur Elise. Avea numerosi elevi, alegandu-i in functie de talent si preferandu-i pe tinerii promitatori. Si mai ales pe tinerele eleve, pasionate de muzica, de care avea sa se indragosteasca nu doar o data. Unul dintre elevii sai celebri a fost Arhiepiscopul Rudolph, fratele imparatului, care avea sa-i devina mai tarziu prieten si protector.

In 1809, Beethoven a vrut sa paraseasca Viena dupa ce primise o invitatie din partea lui Jerome Bonaparte. Vechea sa prietena, contesa Anna Marie Erdody, a reusit sa-l convinga sa ramana, cu ajutorul bogatilor sai admiratori : Arhiepiscopul Rudolph, prinul Lobkowitz si printul Kinsky. Acestia i-au oferit compozitorului o subventie anuala generoasa, de 4000 de florini, care i-a dat acestuia sansa de a trai fara griji financiare. Singura conditie era ca Beethoven sa nu paraseasca Viena, asa ca Beethoven a acceptat entuziasmat. Prin aceasta subventie a devenit primul compozitor independent.

 Pana la el compozitori mai mult sau mai putini importanti, dar si nume ca Bach, Mozart sau Haydn erau angajati cu contract, fiind practic un fel de slujitori ai caselor artistocratice. Nu aveau mai multe drepturi decat ceilalti angajati, slujba lor fiind sa compuna si sa dea concerte. Asa ca Beethoven devenea compozitorul cu un statut privilegiat : putea sa compuna ce dorea, cand dorea, sa accepte sau sa respinga comenzile.

La sfarsitul lunii iulie 1812,  Beethoven l-a intalnit pentru prima data pe Goethe. Cei doi erau legati de o admiratie reciproca, desi nu se puteau intelege. Compozitorul il gasea pe scriitor prea servil, in timp ce acesta il considera pe Beethoven un "salbatic". Neintelegerile dintre cei doi nu au afectat relatia profesionala, Beethoven folosind numeroase poeme ale lui Goethe ca texte pentru compozitiile sale.

Dar perioada de liniste a luat sfarsit dintr-o data, cand unul dintre sponsori, printul Lobkowitz, a inceput sa aiba dificultati financiare, iar mostenitorii printului Kinski - care murise intr-un accident de calarie - au taiat partea lor din subventie. Beethoven s-a trezit deodata fara importantul sprijn financiar. A inceput din nou sa caute surse de venit, compunand si asteptand un suport, care parea sa nu mai vina.

Intre timp se lupta si cu surzenia tot mai pronuntata. Un sprijin real a fost inventatorul ceh Johann Nepomuk Maelzel, considerat de unii un adevarat geniu, de altii un farsor. Maelzel l-a contactat pe Beethoven, caruia ii oferise si in trecut mai multe dintre inventiile sale - cornete acustice, sisteme de amplificare a sunetului - pentru a-l ajuta sa depaseasca surzenia. In 1813 Beethoven a compus "Victoria lui Wellington", o lucrare scrisa pentru un instrument mecanic realizat de Maelzel, numit "panharmonicon". Dar cea mai de folos inventie a fost metronomul, care a ajutat la evolutia muzicii si in special pe Beethoven, care l-a folosit cu entuziasm.

In 1814 a prezentat noile sale compozitii, intre care Simfonia a saptea si a opta, dar si o versiune noua a operei Fidelio, care de aceasta data s-a bucurat de un real succes. Apoi a urmat reunirea Congresului de la Viena, unde se decidea viitorul Europei dupa epoca lui Napoleon. A fost unul dintre momentele de glorie ale lui Beethoven, care, invitat sa dea mai multe concerte, s-a bucurat de recunoasterea si admiratia pe care le merita.

Pe 15 noiembrie 1815 viata personala a lui Beethoven a trecut printr-o noua criza, odata cu moartea fratelui sau, Kaspar Karl, care lasa in urma o sotie si un fiu, in varsta de noua ani. Potrivit testamentului, Kaspar ii cerea lui Ludwig sa aiba grija de familia sa. Beethoven si-a luat rolul foarte in serios, cu o devotiune care parea amuzanta la un celibatar de 45 de ani, surd si preocupat mai curand de muzica pe care nu o mai putea auzi decat in amintire. Dar ii era foarte greu sa inteleaga si sa accepte purtarea unui copil, ceea ce a dus in final la certuri, un proces intentat mamei copilului, un conflict perpetuu si numeroase probleme.

In 1816, Carl Czerny, viitorul profesor al lui Franz Liszt si candva elevul lui Beethoven, a devenit profesorul de muzica al micului Karl. Dar acesta nu a avut talentul pe care il spera Beethoven.

Compozitorul s-a refugiat din nou in creatie, cum avea sa faca mereu, si a lucrat cu o adevarata furie, de atunci datand prima varianta a ceea ce avea sa devina Simfonia a IX-a. In 1822, cu ocazia triumfului vienez al lui Gioachino Rossini; acesta a avut sansa atunci de a-l intalni pe Beethoven din nou. Chiar daca nu vorbeau aceeasi limba, iar surzenia lui Beethoven ii impiedica sa comunice altfel decat in propozitii sau doar cuvinte foarte scurte, cei doi au petrecut un scurt timp discutand despre muzica. La final, Beethoven nu isi schimbase parerea despre opera italiana : o tolera, dar o considera superficiala si neserioasa.

Simfonia a 9- a fost terminata in 1823, in acelasi an cu Missa Solemnis. Liszt, care atunci avea doar 11 ani, l-a intalnit pentru prima oara pe Beethoven pe 13 aprilie, cand marele compozitor a venit la concertul talentatului copil. Beethoven nu a ezitat sa-l felicite pe Liszt, care in semn de pretuire avea, peste multi ani, sa transcrie pentru pian toate simfoniile lui Beethoven.

Pe 24 mai 1824 a avut loc premiera Simfoniei a 9-a, care s-a dovedit un succes urias, in pofida dificultatilor muzicale. Din pacate succesul nu s-a materializat si sub forma unor incasari pe masura, dificultatile financiare fiind deja o constantain viata compozitorului. Acesta se obisnuise de ani buni sa stranga o buna parte din castigurile sale pentru nepotul sau, Karl.

In ultima perioada a vietii sale Beethoven a compus mai multe quartete, care si astazi sunt dificil de interpretat din cauza complexitatii si a inceput sa lucreze la cea de a 10-a simfonie. In 1826, Beethoven a racit, o afectiune banala pe care a ignorat-o pana cand starea sa s-a agravat tot mai mult. A murit pe 26 martie 1827, inconjurat de prietenii apropiati, chiar in timp ce afara izbucnise o puternica furtuna.

Diverse despre Guns `n` Roses...

 

Guns and Roses este o trupa americana de hard rock, infiintata in Los Angeles, California in 1985. Membrii formatiei:Axl Rose,Dizzy Reed, Robin Finck, Tommy Stinson, Chris Pitman, Richard Fortus, Brian Mantia, Bumblifoot, Frank Ferrer. Acestia fiind asociati cu Hollywood Rose, L.A. Guns si Slash Snakepit.Numele fondatorului, care de altfel este seful trupei si solistul acesteia, se numeste Axl Rose.Guns `n` Roses a realizat cinci albume de studio, doua EPs, un album live si trei albume music video DVDs. Primul lor album inregistrat original de Guns `n` Roses a fost in anul 1991 si se intituleaza "Use Your Illusion I" si "Use Your Illusion II". Guns `n` Roses a estimat 90 de milioane de albume vandute in toata lumea, incluzand 39 de milioane numai in Statele Unite. Trupa a avut un mare debut in 1987 cu albulmul "Appetit for destruction", care s-a vandut in 27 de milioane de exemplare in intreaga lume.

• 1987: Appetite for Destruction
• 1988: G N' R Lies
• 1991: Use Your Illusion I
• 1991: Use Your Illusion II
• 1993: "The Spaghetti Incident?"
• TBA: Chinese Democracy

Current members

• Axl Rose - lead and backing vocals, piano (1985–present)
• Dizzy Reed - piano, keyboards, backing vocals (1990–present)
• Robin Finck - lead guitar (1997–1999, 2000–present)
• Tommy Stinson - bass, backing vocals (1998–present)
• Chris Pitman - keyboards, programming (1998–present)
• Bryan Mantia - drums (2000–present, has been on hiatus since September 2006)
• Richard Fortus - rhythm and lead guitars, backing vocals (2002–present)
• Ron "Bumblefoot" Thal - lead guitar (2006–present)
• Frank Ferrer - drums (2006–present)