Mica istorie a timpului...

Ceasul este unul dintre cele mai vechi obiecte inventate de om, in incercarea lui de a intelege si controla timpul. Va prezentam cele mai importante etape din istoria ceasului, precum si cateva detalii inedite despre acest obiect.
Calendarul precede ceasul in istorie, intrucat nevoia de a imparti timpul in unitati mai mici decat zilele a aparut abia la civilizatii mai riguros organizate. Astfel, cele mai vechi ceasuri, cele solare, au aparut acum 5000-6000 de ani in Orientul Mijlociu si in Africa de Nord. Acesta era format dintr-un pilon, o constructie inalta si subtire sau, in cea mai primitiva forma, un bat infipt in pamant. Ora era calculata in functie de lugimea umbrei facuta de pilon. Constructia avea insa mari neajunsuri: nu functiona noaptea si cand cerul era innorat. Mai tarziu au aparut si ceasuri solare de buzunar.
A doua mare etapa din istoria ceasului a fost orologiul hidraulic sau „clepsidra” inventat tot in Egipt, prin 1400 i.Hr. Acestea au devenit populare in Grecia si Asia. Fata de cel solar, mecanismul ceasului hidraulic era mult mai complicat: apa curgea dintr-un vas in altul printr-un canal ingust. In al doilea vas exista un flotor conectat la o roata zimtata care intorcea treptat limba ce indica ora. Primul ceas desteptator este tot inventia grecilor si tot hidraulic.
Cuvantul „clock” latinescul “clocca”, ce inseamna clopot, iar amanuntul este legat de urmatoarea evolutie a ceasului. In secolul 13 Europa era cucerita de ceasuri bazate pe un nou mecanism, care transforma miscarea de rotatie intr-o miscare de du-te-vino si care a fost mai apoi folosita pentru ceasurile cu pendula. Amplasate in piete publice, acestea erau imbogatite cu clopote si manechine care marcau trecerea orelor.
Tot in aceasta perioada a fost inventat si primul ceas de mana, bazat pe un mecanism cu arc. Filosoful Blaise Pascal a fost primul purtator al obiectului, legandu-l la mana cu sfoara. Ceasurile au dobandit minutar din 1577, cand a fost inventat de Jost Burgi. Prima pendula inventata de Christian Huygens in 1656 se baza pe un mecanism imbunatatit si avea o eroare de mai putin de un minut pe zi. De asemenea, existau si modele de buzunar.
Ceasurile cu pendula au progresat permanent, pana in 1930, cand au fost inlocuite de ceasurile cu cuart. Acesta este un cristal care vibreaza intr-un ritm foarte regulat atunci cand i se aplica electricitate sau presiune. Astfel, cuartul a fost folosit pentru a intoarce limbile ceasului cu mare exactitate. Totusi, vibratia depinde de forma si marimea cuartului, astfel ca nu exista doua cristale care sa dezvolte aceeasi vibratie. Ultimul progres in domeniul ceasurilor a fost facut prin ceasurile automate.