Omul Rosu s-a nascut din vise…din visele altora, transpuse mai apoi in visele mele, in gandurile mele, in viata mea, in casa mea…
Si-acum il vad pe Omul Rosu rosu, apropiindu-se de mine pe un fundal complet alb. Are o privire taioasa si parca-l aud cum rade, dar rasul lui ma infioara. Stie…stie ce-are sa se intample si arata ca stie. Se uita mereu in partea stanga si-mi face semn cu capul sa ma uit si eu…Parca ar fi diavolul insusi si urmeaza sa faca ceva…sau mai rau…sa ma puna pe mine sa fac ceva…parca ar sti ca lumea se duce, ca cineva va muri…ca eu voi muri…
Pasesc prin casa si am impresia ca e vesnic in spatele meu. Deschid usa frigiderului si ma astept sa-i gasesc capul pe o farfurie, razand diabolic, spunandu-mi ca voi muri…
Il vad…e rosu tot…un rosu de nedescris. Are parul rosu, pana pe umeri, drept, cu breton, de parca ar fi o peruca. Poarta un sacou rosu cu guler rotund si buzunare patrate, incheiate cu un nasture rotund. E cocosat si gras si batran si rau. Are o barba rosie si aspra si rade cum rade popa de inima rosie.
Omul Rosu e un drac scos din cartile de joc, ma urmareste…E-acolo cand deschid usa, cand deschid ochii, ma priveste de pe pervaz, pe dinafara, la etajul 3.
Mi-e frica numai cat ma gandesc ca iar am s-ajung acasa, acolo in singuratatea mea portocalie, in cearsafurile mele galbene, in pijamalele mele albastre , in gandurile mele negre patate de-un rosu malefic.
Mai nou si chiar penibil, Omul Rosu o trage dupa el pe mama si-o aud rugandu-se la Dumnezeu :
„ Da-mi , Doamne putere si pentru ziua de maine !!! ”...O vad cum plange prin casa si ma-nfioara ca nu-i pot vorbi, ca nu m-aude decat rar, in receptorul ala ragusit, la mii de km de casa. Sunt sigura ca si ea-l vede pe Omul Rosu si nu vrea sa-mi spuna, doar ca la ea are alta culoare, mai inchisa si mai urata, caci ea e mai singura si mai trista ca mine... ei nici macar nu-i rade, nu vrea sa-i creeze falsa impresie ca e cineva langa ea...o lasa sa se stinga noapte de noapte-n camaruta ei, cu gandul la ziua de maine si la dorul de casa...
Si tu ai s-ajungi sa-l vezi pe Omul meu, doar c-ai sa-l vezi altfel, poate acum sau poate mai tarziu, poate deja l-ai vazut dar nu i-ai dat importanta. Fiecare din noi traieste cu falsa impresie ca e inconjurat de oameni.
Si-acum il vad pe Omul Rosu rosu, apropiindu-se de mine pe un fundal complet alb. Are o privire taioasa si parca-l aud cum rade, dar rasul lui ma infioara. Stie…stie ce-are sa se intample si arata ca stie. Se uita mereu in partea stanga si-mi face semn cu capul sa ma uit si eu…Parca ar fi diavolul insusi si urmeaza sa faca ceva…sau mai rau…sa ma puna pe mine sa fac ceva…parca ar sti ca lumea se duce, ca cineva va muri…ca eu voi muri…
Pasesc prin casa si am impresia ca e vesnic in spatele meu. Deschid usa frigiderului si ma astept sa-i gasesc capul pe o farfurie, razand diabolic, spunandu-mi ca voi muri…
Il vad…e rosu tot…un rosu de nedescris. Are parul rosu, pana pe umeri, drept, cu breton, de parca ar fi o peruca. Poarta un sacou rosu cu guler rotund si buzunare patrate, incheiate cu un nasture rotund. E cocosat si gras si batran si rau. Are o barba rosie si aspra si rade cum rade popa de inima rosie.
Omul Rosu e un drac scos din cartile de joc, ma urmareste…E-acolo cand deschid usa, cand deschid ochii, ma priveste de pe pervaz, pe dinafara, la etajul 3.
Mi-e frica numai cat ma gandesc ca iar am s-ajung acasa, acolo in singuratatea mea portocalie, in cearsafurile mele galbene, in pijamalele mele albastre , in gandurile mele negre patate de-un rosu malefic.
Mai nou si chiar penibil, Omul Rosu o trage dupa el pe mama si-o aud rugandu-se la Dumnezeu :
„ Da-mi , Doamne putere si pentru ziua de maine !!! ”...O vad cum plange prin casa si ma-nfioara ca nu-i pot vorbi, ca nu m-aude decat rar, in receptorul ala ragusit, la mii de km de casa. Sunt sigura ca si ea-l vede pe Omul Rosu si nu vrea sa-mi spuna, doar ca la ea are alta culoare, mai inchisa si mai urata, caci ea e mai singura si mai trista ca mine... ei nici macar nu-i rade, nu vrea sa-i creeze falsa impresie ca e cineva langa ea...o lasa sa se stinga noapte de noapte-n camaruta ei, cu gandul la ziua de maine si la dorul de casa...
Si tu ai s-ajungi sa-l vezi pe Omul meu, doar c-ai sa-l vezi altfel, poate acum sau poate mai tarziu, poate deja l-ai vazut dar nu i-ai dat importanta. Fiecare din noi traieste cu falsa impresie ca e inconjurat de oameni.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu