Moartea Papusarului

Mi-a murit Papusarul...
Pe buzele lui insangerate
stateau cusute vorbe de regret
dar nici ca si-ar fi smuls macar un sunet...
Vopseaua-mi din obraji
se dizolva in lacrimi sangerii
ce se prelingeau apoi pe fata mea de portelan...
Cu ochii goi privea papusa stricata din mine...
Dintr-un sertar cu vechituri
Papusarul a scos o foarfeca ruginita
cu care mi-a taiat sforile...
Apoi m-a pus intr-o cutie de lemn
ce mirosea a rochii vechi si-a naftalina..
A-nchis cutia,privindu-ma cu oochii muti...

Dar Papusarul n-a murit...
S-a prefacut!
Prin crapaturile cutiei
priveam la alta,de pe masa...o cutie rosie...
din care-a scos o alta papusa...
o papusa noua...
o papusa blonda...
o papusa de Slanic...
Si-a pus papionul si bocancii cei noi
si-a plecat sa-si plimbe papusa...
papusa cea fara sfori...
imbracata in matase rosie...
papusa care...putea sa clipeasca...

Ma tem c-am sa raman inchisa aici
si-am sa prind si eu miros de naftalina...
Am sa raman papusa de Onesti...
papusa cu ochii de plastic...
ochi vesnic deschisi fiindca n-a avut curajul
macar sa ma intinda pe spate!!!!